esențial

Dacă îndrăznește cineva să mă contrazică, aștept argumentele!
Ne-am format, cu sincope lungi și mult disputate de vecinii noștri debusolați de la vest. Ne-am luptat cu toți asupritorii veniți din toate punctele cardinale. Am ținut crucea sus și tare, după ce am primit un apostol primordial, poate cel mai blând dintre cei 12. Am preluat vulgata și am transformat-o în limba românească (doar noi știm cum am reușit, chiar dacă rămâne în continuare un mister). Ne-am ținut destul de tare, zic eu, la otomanii năprasnici, porniți să supună Europa să se roage la semilună. Totuși, a fost nevoie de un neamț hotărât pentru a reuși o victorie definitivă și o independență mult visată.
Însă argumentele s-au lăsat așteptate.
Școala ardeleană a fost o discuție de salon, mișcarea pașoptistă – o imitație pariziană, iar Horia, Cloșca și Crișan€… doar 3 persoane cu un destin tragic.
Au lipsit grupurile, mișcările , efuziunile spre universal, influențele asupra lumii europene. Tot timpul am supraviețuit prin excepții individuale. Nu s-a format o filosofie românească, un curent poetic, o mișcare culturală de anvergură, un protest artistic. Aha… n-am avut o limbă de circulație internațională? Păi cine ne-a oprit? Franceza era provincială până la Charlemagne. Engleza se hăhăia prin păduri până la Henric. Iar germana stătea ascunsă până la Bismark sau Goethe. Da, l-am avut pe Eminescu să rafineze limba română și să o facă sublimă, dar nu am avut un împărat care să o răspândească până la Amsterdam. (Am un mesaj pentru olandezi: Schengen sunt eu!). Nu avem argumente, în istorie, ca popor. Am supraviețuit, dar nu avem argumente!
Eu am visat tot timpul la un moment românesc! Dincolo de istorie, in eternum, cred că îl voi avea. Pentru că Arsenie Boca & co. au fost români… Acolo e “imperiul” românesc.