Mediterana și rusoaica
– Să vezi cum ieșim din timp în seara asta dacă desfacem sticla de țuică!
– Iancule, nu mai beau azi!
– Vrei vin? Pregătesc o friptură cu busuioc, scot o sticlă de Sauvignon și îți povestesc despre întâlnirea cu îngerii.
– Mai bine îmi spui cum ai cunoscut-o pe rusoaică, în ’36. Și ea avea privirea îngerească.
Pe la ceasurile 8, am aprins focul în cuptorul de-afară și în timp ce pregăteam mâncarea, am lăsat cărbunii arși să-mi amintească de seara în care am cunoscut-o pe Svetlana.
– Strașnică femeie, a spart tăcerea Tali, cu vocea lui nostalgică de artist cu sufletul aruncat spre toate punctele cardinale.
– Da, așa am zis și eu când am cunoscut-o. Norocul meu a fost că ai apărut tu la timp toamna și m-ai salvat.
– Tu ai întâlnit-o primavara!
– Da, domnule, era la sfârșitul lui aprilie, după Paște. M-am oprit la cârciuma lui Vodă, pe colț, să mai iau o sticlă de țuică. M-a luat în brațe când am intrat pe ușă. S-a uitat lung la mine și a exclamat: Iancule, tu vei ajunge departe!
“Vodă, tu le știi pe toate, ești înțelept, dar de data asta cred că te înșeli.”
“Iancule, cu modestia treci strada. Dacă vrei să vezi lumea întreagă, ai nevoie de îndrăzneală și încredere. Tu vei ajunge departe. Vino în seara asta pe la ceasurile 10, să cunoști un personaj special!”
L-am iscodit cu întrebări, dar s-a ținut tare. “E brunetă și vine din Est.”
Era un mare causeur, știam că-i place să facă legături între oameni și să încurce destinele.
Toată după-amiaza am băut din țuica lui Vodă și pe la ceasurile 6 am adormit. Când m-am trezit era deja întuneric. Nu mai aveam țigări. Am coborât la grec și acolo am văzut semnul. Era o nepoată venită din Grecia. Avea părul blond și ochi albaștri. “Un paradox de la Mediterana”, am zis în sinea mea. Înseamnă că trebuie să o văd pe rusoaica lui Vodă, brunetă cu ochi negri.
– Și te-ai dus! Tot timpul cu ochii după semne.
– A zis că pregătește o saramură de crap, cu mămăligă. Specialitatea lui Vodă. Grecii, Mediterana, peștele – erau semne peste tot.
– Crapul se prinde în Dunăre. E cale lungă până la Atena. Dar ce vezi tu nu poate fi contrazis.
Când am ajuns acolo, cârciuma era plină, dar nici urmă de rusoaică.
“Stai liniștit, mănâncă o porție de crap, apare ea mai târziu”, m-a bătut Vodă pe umăr și am știut că va urma o noapte lungă.