în deșert mi-am uitat numele
10 ani în urmă. 9 noiembrie.
seară. escală-n cipru. aterizare DUBAI. autostrăzile luminate văzute din avion păreau șerpi luminoși. ultima frontieră. prima aventură. aerul foarte cald. 3 dimineața. prietenul de negăsit. pentru că nu s-a trezit. ajung la vilă, adorm la 4. trezirea la 5. prima rugăciune proiectată-n difuzoare. să audă credincioșii. sau infidelii. adorm până la 9. plecare cu mașina. în deșert, la o altă vilă. piscină, cămile, aer condiționat, marmură, perne, mâncare bună, coca-cola, palmieri.
restul e istorie. a urmat un an nebun, care mi-a împărțit viața în două: înainte și după dubai. oameni fabuloși, alcool băut pe-ascuns, alcool adus de o stewardesă englezoaică angajată la emirates airlines. pe numele ei sarah. nu, n-am făcut sex cu ea. cu o arăboaică, la o petrecere – da. avea fundul mare, ochi căprui și chiloți scumpi. sau am visat? credeam că nu mai ies viu de-acolo, era o sală mare, cu uși imense, care s-au închis în urma noastră. colegele românce au făcut senzație. eu eram cu ochii după brunele cu ochi mari, căprui, adânci. unele vorbeau bine englezește. altele deloc. luxul orbitor, excesul, sărăcia imigranților. carnea de porc era de negăsit. dar am descoperit shaormele. autentice, reale, proaspete, delicioase. murăturile erau gratuite. comandam 3 shaorme. erau prea bune. sau măncarea indiană, la 9 dimineața, cu muncitorii. căldura inimaginabilă. baie în golful persic de crăciun, baie în ianuarie, baie în iunie, dimineața. mai târziu apa era prea caldă, ca un ceai sărat. dorul de țară. timpul online și nopțile nedormite. marea iubire. hotelurile unde găseai lux și alcool și femei frumoase. arabi care-mi arătau numere de telefon ale unor fete din românia. mașini, viteză, dans, discotecă. 3 zile fără aer condiționat. afară erau 40 de grade, seara, după apusul soarelui. dubai. 10 ani după.